Ciclopul

m-am privit

şi stânga era

una cu dreapta

şi limba îngreunată

de materia lingvistică

amestecată

şi ochii striviţi erau

unul în celălalt

încât unul deveneau

iar stângul privea

cu uimire 
uimirea celui drept
de a-l vedea pe stângul;

cu ciclopică mirare

mă vedeam aşa cum

niciodată de la Adam

înainte şi înapoi

un muritor privise vreodată

în propriile tenebre moi

căci nu mai exista

bine sau rău

om sau zeu

viaţă şi istovita moarte

iertare sau păcate

doar Eu pliat în mine

acum fără uimire

văzând cu un singur ochi

atingând cu o singură mână

mergând cu un unic picior
către întâlnirea cu mine