MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC ?

Trăim vremuri în care televiziunea modelează conştiinţe, manipulează opiniile, deformează voit sau din prostie adevărul, dictează mode, impune viziuni. Cu puţin timp în urmă am ajuns întâmplător să urmăresc o emisiune ce promitea să fie interesantă, nu mai contează pe ce post, e unul pe care oricum îl evit de regulă.

Iar emisiunea respectivă, organizată sub forma unei dezbateri faţă în faţă, dar debordând de trivialitatea unui quiz show, în care telespectatorii erau invitaţi să voteze favoritul, îşi propunea ca temă de discuţie prioritatea zero pentru România, adică soluţia salvatoare pentru o ţară în derivă. Invitaţii, fiecare reprezentând un domeniu cheie al societăţii noastre multilateral nedezvoltate, au susţinut, unii dintre ei cu argumente foarte pertinente, de ce domeniul lor ar trebui să fie mai cu moţ decât celelalte şi, implicit, să primească mai mulţi bani. Educaţia, sănătatea, justiţia, cultura şi economia s-au văzut urcate în ring şi puse să lupte, indirect, între ele.  Încercând să mă distanţez de aversiunea mea faţă de prezentator şi postul pe care încearcă să pară intelectual şi jurnalist, nu pot să nu constat o mare eroare de gândire în organizarea acestui meci disputat la categoria greu de rezolvat.

De când unul dintre domeniile enumerate mai sus este mai important decât celelalte ? Cine este atât de obtuz în gândire şi îngust la minte încât să nu vadă imaginea de ansamblu, în care toate ramificaţiile societăţii depind una de cealaltă şi generează o relaţie trofică ?

Norocul moderatorului a fost că invitaţii lui sunt mai inteligenţi decât el şi au observat că ceva nu se leagă în această întrecere pe domenii. Am o întrebare, retorică evident, pentru cei care au gândit sau, mai degrabă, au încropit emisiunea cu pricina. Spuneţi-mi dumneavoastră, ziarişti făcuţi, nu născuţi, cum poate exista un sistem sanitar performant în lipsa medicilor şi a asistentelor care să fi trecut prin şcoală ? Revenim la era primitivă, eventual tribală, şi la şamani ? Explicaţi-mi cum poate funcţiona economia fără specialişti care să fi studiat mecanismele economiei în şcoli ? Sunt curios unde învaţă fundamentele legilor avocaţii şi judecătorii ? Cumva pe stradă, din experienţa de viaţă ? E foarte adevărat că mulţi dintrei ei aplică legea străzii, nu contest acest adevăr.  Putem face cultură fără să citim şi să scriem ? Şi o transmitem prin viu grai generaţiilor următoare, presupun.

Aş vrea să aflu cum poate funcţiona educaţia fără banii pe care economia îi produce, am mari dubii că spitalele sunt şi trezorerii (exceptând şpăgile date de pacienţi), sunt convins că justiţia este coruptă tocmai din motive pecuniare, este clar că arta şi cultura se fac atunci când prosperi, nu când te gândeşti cum să supravieţuieşti de pe o zi pe alta.

Aş vrea să mi se explice, deşi nu cred că are rost să aştept un răspuns prea curând, cum ar putea profesorii, avocaţii, judecătorii, artiştii (a nu se înţelege exclusiv actorii) şi economiştii să muncească şi să creeze atunci când sunt bolnavi şi nu există spitale în care să se poată trata.

Nu ştiu cum ar putea progresa un stat de drept şi o societate în care oamenii se omoară între ei din te miri ce motiv , în care cel puternic sau bogat are întotdeauna dreptate, în care ne ghidăm după dictonul „dinte pentru dinte şi ochi pentru ochi”.

Şi atunci, este oare oportună întrebarea lansată în studioul televiziunii X ? Are, în definitiv, vreo finalitate practică tot acest demers sau a fost doar mult zgomot pentru nimic, doar un subiect care să umple grila de programe ? Dacă cineva a privit emisiunea şi a ales, părtinitor sau nu, să susţină un anumit punct de vedere, ar trebui să facă doi paşi în spate şi să încerce să privească lucrurile în toată complexitatea lor. Dacă m-ar fi întrebat pe mine care este prioritatea zero a acestei ţări, aş fi avut un singur răspuns: oamenii.