ÎN MIJLOCUL LUCRURILOR – FIRUL ÎN PATRU

Viaţa nu încetează nicio clipă să ne dea lecţii, din cele utile, care nu sunt cuprinse în programele şcolare, în sistemul fixist de gândire pe care şcoala ni-l îndeasă nemestecat pe gât sau în emanaţiile pseudo-revelatorii ale elucubraţiilor de pe reţelele de socializare.

Clişeul cu adevărul care te eliberează este doar atât: un clişeu, o propoziţie banală, ce merge paralel până la infinit cu existenţa reală, cea care ne trânteşte uşa în nas şi ne dă cu capul de pragul de sus.  Adevărul nu te eliberează de nimic, te face doar să înţelegi că gustul amar pe care oamenii din jur ţi-l lasă nu este doar o revoltă neştiută a colecistului bolnav revărsat. Adevărul descoperit pe propria piele nu te face să te simţi mai bine, nu îţi oferă liniştea interioară, nu te eliberează din chingile mizeriei umane, ale ipocriziei semenilor şi ale condiţionărilor exterioare.

Şi, pentru că libertatea este cuvântul cheie, am aflat cum libertatea individuală începe în mintea noastră şi se termină tot acolo, sub asaltul presiunii exercitate de încrengătura de efecte pe care acţiunile noastre le pot genera. Am văzut cum alegerile pe care le fac se desfăşoară între limitele impuse de permanenta măsurare a raportului cauză-efect, iar compromisul devine o armă cu două tăişuri, în care te răneşti singur crezând că vei reuşi să tai nodul prefăcătoriei şi nesimţirii celor care se împăunează eronat cu titlul de om.

Am aflat că, pentru a răzbi întreg la minte în această cloacă, în această latrină care adună ca un magnet scursurile societăţii, este mai bine să îţi ţii gândurile pentru tine însuţi sau, mult mai indicat, să nu ţi le dezvălui nici măcar ţie. Constat în fiecare zi că am rămas repetent la arta diformă a manipulării, a clevetelii, a intrigilor şi a mâncătoriei. Motiv pentru care merg în continuare la şcoală an de an, unde lecţiile de viaţă nu se desfăşoară în sala de clasă, ci în colţurile dosnice şi josnice ale cancelariei.