cuvintele eviscerate se zbat în agonie
neputincioase, muribunde,
pe infinitul unei mări
de semnificant
în putregaiul lor timpul a săpat
caverne colţuroase ce sfâşie fără zăgaz
epiderma gândurilor
realul se întrupează diform
din adâncul tenebrelor
întru pomenirea nefastă
a cărnii ce creşte malignă
uitarea a căzut grea
peste temelia fiinţei
în ziua cea de pe urmă
a lepădării de solzi şi burţi de chit
ne vom prinde în luptă dreaptă
cu sunetele necrozate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Alegeti-va cu grija cuvintele. Imi rezerv dreptul sa sterg comentariile cu limbaj ofensator.